Noua media: oamenii din subsolurile Internetului

Postat la 7 Ianuarie 2010 in Comunicare

Fac savoarea presei on-line. Scriu cot la cot cu jurnaliştii sau fac risipă de cuvinte, înjură sau construiesc discursuri (oricare dintre variante îi coafează în mod implicit pe comentatorii articolelor de pe netul romanesc). Unii scriu la comandă politică, alţii la comanda propriei nevoi de a primi confirmări şi de a se implica, de a cultiva stări conflictuale sau, pur şi simplu, de a-şi exersa condeiul. Pesedei sau penelei, băştinaşi sau căpşunari, intelectuali, mârlani sau speculanţi - postacii şi comentatorii triplează şi, poate, cvadruplează numărul de pagini generate pe .ro

de Dorothea Ionescu Vânău

Un cotidian ca EVZ are cam 50 de articole care trec în ediţia on-line şi sunt disecate –în medie sunt o sută de comentarii. Şi n-am pus la socoteală editorialele şi dezbaterile (ex: Sunteţi de acord cu taxa pe hamburger?), care stârnesc cele mai multe reacţii. În plus, faţă de articolele din ediţia tiparită, mai intră cel puţin cinci sau zece ştiri din actualitate, care se pot dubla în perioadele cu activitate politică efervescentă, cum e învestirea unui guvern, avizele comisiilor de specialitate, discutarea bugetului.

O cantitate uriaşă de text, care creşte exponenţial

În fiecare zi se strâng sute de comentarii, iar internetul le face perene, stocându-le în biblioteca lui virtuală. În ceea ce  priveşte publicaţiile de presă on-line, numărul articolelor este mult mai mare iar, dacă site-ul este unul notoriu, sutele de comentarii devin mii.

Nu vorbim despre postaci. Ei sunt un caz aparte, care se activează în principal în preajma perioadelor electorale, iar în restul timpului se ocupă de un soi de „mentenanţă”, ca să nu-şi piardă mâna. Un reporter de la România Liberă a făcut, la sfârşitul anului trecut, o investigaţie care spune aproape tot despre fenomen. Articolul are, la rândul lui, comentarii. Unul dintre ele sună aşa: „Dacă vă trataţi cititorii corect, cu consideraţie, vă dădeaţi seama că avem suficient discernământ să alegem opiniile decente de cele ale „postacilor”.  Cred că le decelăm mai bine decât ziariştii!” Vorbim, deci, despre emulaţia din subsolul presei on-line.

Indiferent de profil, modul în care se poziţionează comentatorii în raport cu propria prestaţie urmăreşte structura de adâncime, un statement personal: este alegerea mea fiindcă este de calitate.

Cum funcţionează feedback-ul din subsol

Sisteme de validare. Administratorul îşi rezervă dreptul să publice selectiv feedbackul. Adesea se scriu sute de comentarii, iar administratorul intervine selectiv, însă luând mai degrabă decizii de blocare a utilizatorului, nu de validare. Asta a păţit şi Tractoristu’, 56 de ani, de 25 plecat în Phoenix, Arizona, programator de roboţi industriali, autointitulat speculant de idei. Crede că poate schimba mentalitatea alterată a celor din ţară. Cu mulţi forumişti a devenit, în timp, prieten, deşi la început au fost „contra” lui. Crede că nickname-ul e cheia, se bucură că s-a denumit tractoristu’, fiindcă toţi îl cred tractorist şi se reped să-l pună la punct şi aşa pornesc polemicile. Comentează pe evz.ro, ziua.ro, cronicaromana.ro, dar majoritatea site-urilor pe care ajunge îi închid contul.

Evident, sunt şi situaţii în care potenţialul de grobianism este atât de ridicat, încât administratorii închid secţiunea de comentarii.

Retorica. Comentatorii care cred cu adevărat că au un rol în schimbarea mentalităţilor. Aduc argumente, încearcă să fie obiectivi şi sunt convinşi că au un rol formator printre „cretini, laşi, proşti şi vanitoşi”. Scriu corect, expun situaţii la rece, nu folosesc prea multe adjective sau judecăţi de valoare. Unul dintre ei e Augustin Man, 59 de ani, din Cluj, programator de sistem, comentator cu state vechi la evz.ro. A comentat şi pe realitatea.net şi pe cotidianul.ro. Susţine că, dacă ar avea mai multă minte, n-ar mai scrie pe niciun forum din cauza „bădărăniei, a lipsei de logică şi a laşităţii”.

Dezbaterea. În funcţie de subiectele publicate, unele articole se prelungesc în subsol cu  dezbateri care păstrează  acurateţea factuală, claritatea şi corectitudinea limbii de multe ori mai bine decât înşişi jurnaliştii semnatari. Astfel de texte valorează mai mult decât suma părţilor lor. Livia e o pensionară din Iaşi, fost observator LADO, asistent social. Are computer din anii 90 şi acces internet de la început. Intră pe ziare.ro şi de acolo îşi alege subiectele. Crede că forumiştii nu sunt stăpâni pe principiile şi pe ideile lor şi că nu au o moralitate proprie. Spune că a primit ameninţări de la cei pe care a încercat să-i convingă că sunt pe o cale greşită.

Profilul general al comentatorului. Printre comentatori se află grămătici, atenţi mai mult la formă, decât la conţinut. Taxează şi greşelile autorului, şi ale celorlalţi comentatori. Acuzatorii grobieni insultă tot şi pe toată lumea. Jurnaliştii-cetăţeni vin să echilibreze situaţia, expunând păreri şi informaţii cum nimeni altcineva, în alte medii sau canale de comunicare, n-ar putea s-o facă. Românii din diaspora se regăsesc în toate tipologiile enumerate până acum. Florin Scepticul, un fizician de 36 de ani, acum broker, a plecat în Olanda acum şase ani. Crede că modul în care românii gândesc acum politica, „în scandaluri şi cancanuri”, le-a fost modelat de presă. Cu ani în urmă, scria de câteva ori pe săptămână. A avut divergenţe cu unii forumişti, iar acum scrie mult mai rar. Cu toate astea, are peste cinci mii de comentarii pe evz.ro.

Se naşte o noua cultură, a feedback-ului instant. Ce se schimbă?

1. Natura autorităţii jurnalistice. Dispare conceptul de leadership în sensul unanim acceptat până acum sau se morfează într-o definiţie care va conţine, probabil, unul din termenii: subiectivism, subiectiv, discreţionar. Jurnaliştii polemizează cu cititorii.

2. Percepţia despre dezvăluire sau scurgeri de informaţie. Insiderii iau parte la conversatie, informaţia tâşneşte prin firewall-uri şi alte bariere, via mesageria instant, emailuri şi convorbiri telefonice (We the Media, Dan Gillmor, 2004)

3. Sensul ideii de amatorism. Novici de toate felurile se amestecă din ce în ce mai profund în afacerile media şi diseminează opinii din ce în ce mai repede, pe arii din ce în ce mai mari.

4. Graniţa dintre adevăr şi minciună. Orice informaţie poate prinde viaţă, chiar dacă nu e adevărată.

5. Clauza de conştiinţă. Jurnaliştii care vor fi constrânşi să n-o invoce, vor migra spre on-line. Mulţi au făcut-o, deja.

6. Întregul e mai inteligent decât suma părţilor lui. (Steven Johnson, Emergence, 2001) De cele mai multe ori, subiectul devine rotund pe măsură ce este comentat. Informaţiile sunt complementare, cititorii iau parte la actul jurnalistic.

7. Rolul jurnalistului. Nu mai este interfaţă obiectivă şi de acurateţe între cetăţean şi autoritate, devine portavocea propriilor convingeri şi face chiar greşeli de scriitură.(Dle profesoras, adevar graiti:,,Mai bine sa stea acolo sa ne trimita bani…Ei nu au timp sa se uite la televiziuni mincinoase fiindca muncesc.” Apropos pt dvs si prietenii – de unde ati dedus ca diapora nu trebuie sa voteze? Sau ca nu ar fi votat bine?Sinteti toti cititori in stele sau ,,postaci” cum ne amuzam pe-aici??! de Doina Doru, voxpublica.ro)

Foto: Laszlo Mihaly/Mediafaxfoto

Pentru a comenta trebuie sa te inregistrezi.