Un nou ambalaj pentru Reformă. Ce va ieşi de data asta?

Postat la 5 Ianuarie 2010 in Economie

Guvernul ar reduce în 2010 masivul aparat birocratic, cu costurile lui crescute de la an la an. În cea mai mare parte a perioadei post-comunistă, aceasta a fost una dintre marile amânări, parte a unei mari amânări a reformei statului. Dacă se va întâmpla acum, atunci a început deloc inspirat, cu învăţământul. De ce, cum, care e raportul risc-beneficiu şi cât de reală e intenţia politicienilor de a face reforme ?

Secretara X, de la Palatul Victoria, are un venit lunar de 3000 de RON, iar ca activitate principală, cel puţin aşa a relatat, deschiderea scrisorilor. Comparându-se cu un „office manager” din sectorul privat, munceşte mult mai puţin şi, probabil, câştigă la fel sau chiar mai mult. X e parte a unui sistem care îi oferă un job indiferent de calitatea muncii pe care o prestează.

De unde începe, dacă începe

X nu se află pe lista disponibilizărilor de început de an şi, probabil, nu se va afla pe vreo astfel de listă. Noua reformare anunţată a aparatului de stat, menită să distrugă „caracatiţa”, „căpuşa”, „să taie în carne vie”, începe, se pare, cu profesorii. Guvernul vrea să desfiinţeze 15 de mii de posturi, iar aici avem de-a face cu o dispută legată de ţinte, şi nu neapărat de efecte: în timp ce Traian Băsescu spune că vor fi scoşi din schemă suplinitorii şi profesorii pensionari, sindicatele susţin că aceia vizaţi sunt în general persoane pregătite.

Pe fundal, întrebarea cum vor fi afectaţi elevii, unii rămaşi fără profesori, are parte de răspunsuri confuze. Cu alte cuvinte, „distrugerea caracatiţei” începe, dacă începe, dintr-un loc nepotrivit, chiar dacă şi în educaţie există, cu siguranţă, angajaţi slab pregătiţi şi, probabil, ineficienţi.

“Rezistenţa la reformă este enormă. Nu vedeţi cu cine s-a început? Cu învăţământul, inima oricărei naţiuni. Nu cu sutele de comitete şi comiţii din aparatul de stat, care sunt lăsate să mai respire o vreme”, spune Mihai Muşătoiu, redactor-şef Dailybusiness.ro.

Muşătoiu pune sub semnul întrebării voinţa reală de a reduce serios din aparatul birocratic. „Eventual, până trece moda asta a reformei, Europa se ia cu altele şi mai uită de noi, şi nu mai e nevoie de concedieri. Privilegiile nu se vor depune pur şi simplu pe masă, ci dinozaurii şi şefii de dinozauri se vor lupta pentru ele.”

Cifrele

În România sunt 1,29 milioane de persoane plătite de la bugetul de stat, dintr-un total de 4,5 milioane de angajaţi. Dintre ei, 125 de mii sunt funcţionari. Încă 110 de mii de posturi existau doar pe hârtie, iar banii aferenţi erau consumaţi „în alte scopuri”, potrivit liderului sindical Bogdan Hossu.
În ultimii ani, bugetarii au avut măriri de salarii mari comparativ cu cele din ţările vecine, cel puţin înainte de 2009. De exemplu, în 2005 mărirea a fost de 35%, în 2006-de 40%, în 2007- de 19%, iar în 2008-10%. Şi mai mult au crescut sporurile şi alte beneficii extrasalariale- cu 136% în 2005-2008, conform Dailybusiness.ro
La sfârşitul lui 2009, după alte zece luni de creştere, roata s-a întors parţial: salariile au scăzut cu 15%.

Sute de mii de posturi în plus

E, însă, mai mult decât o problemă contabilă, deşi de multe ori e expediată cam aşa. Sigur că liberalul Dinu Patriciu exagera, atunci când declara în toamna anului trecut, în Gândul, că 600 de mii de bugetari trebuie concediaţi şi „înlocuiţi cu calculatoare”. Pe aproape era şi Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, care declara că trebuie făcute 400 de mii de concedieri în aparatul de stat.

În anul electoral şi al acordului cu FMI, guvernarea a estimat că în 2010 îşi vor pierde slujba la stat între 100 de mii şi 150 de mii de actuali angajaţi. Dacă vor fi desfiinţate 70-80 de mii de posturi, economia va fi de aproximativ 166 de milioane de euro, a declarat la sfârşitul anului ministrul Muncii, Mihai Şeitan. El a explicat, astfel, că, probabil, nu vor fi concediaţi 70-80 de mii de oameni, ci în acest număr intră şi desfiinţarea unor posturi vacante. Cu alte cuvinte, probabil nu vor mai fi făcute plăţi aferente celor 110 mii de posturi despre care liderul sindical Hossu spunea că există pe hârtie iar banii ies din bugetul de stat „în alte scopuri”.

Prima sursă de reducere a cheltuielilor cu veniturile bugetarilor ar fi dată de noua lege a salarizării, care prevede că sporurile, cu cea mai mare creştere în ultimii ani, trebuie ţinute sub control. Pe de altă parte, aceeaşi lege lasă loc de excepţii, hotărâte de Guvern. Acelaşi Guvern care, în principiu, lasă la latitudinea fiecărui şef de instituţie să se descurce cu disponibilizările.

Până la urmă, deşi concedierea masivă nu trebuie să fie scop în sine (ci reducerea costurilor), ea pare inevitabilă, una dintre variantele vehiculate anul trecut fiind dispariţia a peste 300 de mii de posturi până în anul 2015, cu costuri sociale inevitabile, generând şi un preţ politic plătit de guvernanţi.

Pe termen scurt, disponibilizările ar afecta sectorul privat, bugetarii fiind o forţă de consum. „Banii lor nu vor mai alimenta consumul la fel de mult, ceea ce se va resimţi în vânzarile sectorului privat. Însă reforma statului trebuie făcută, pentru că banii aceştia ai bugetarilor sunt, in unele cazuri, bani nemunciţi, salarii date unor oameni care lâncezesc, uitaţi de ani de zile în instituţii care şi-aşa nu fac nimic util. Banii ăştia sunt un balon de săpun pentru economie şi dacă ei dispar, efectele sunt mai degrabă bune decât negative”, consideră Muşătoiu.

Acestea sunt doar liniile generale, anunţând un moment-cheie din 2010. Rămâne în picioare şi varianta ca politicul doar să mimeze reforma, fiindcă s-a probat până acum că se poate revizui şi fără să se schimbe nimic.