Antonescu, Băsescu sau Geoană? Exerciţiu imposibil de analiză obiectivă

Postat de Mihnea Măruță la 16 Noiembrie 2009 in Politică internă

Dacă n-aş lua în seamă scandalul din aceste zile, dacă aş scăpa cumva din bulboana mediatică şi aş încerca să mă concentrez pe programele principalilor candidaţi la Preşedinţie, oare cum aş judeca? Mi-ar schimba opţiunea un asemenea exerciţiu, m-aş răzgândi? Cu alte cuvinte, dacă aş vrea să ţin cont doar de intenţiile concrete ale lui Antonescu, Băsescu şi Geoană cu privire la societatea românească, la ce concluzie aş ajunge? (Am scris textul care urmează vineri seară, când n-aveam cum să-mi imaginez că documentarea îmi va fi de folos a doua zi, la întâlnirea de la Cluj dintre Crin Antonescu şi Traian Băsescu.)

Vă propun un exerciţiu „imposibil”. Nu ne interesează loviturile sub centură şi temele create special pentru campanie. Ne vom juca de-a raţiunea. Premisa este următoarea: dintr-o campanie de asemenea importanţă rămân, trebuie să rămână doar ideile originale, pentru că ele schimbă lumea. Viziunile candidaţilor şi ale echipelor care-i consiliază sunt singurele care contează cu adevărat. Iar una dintre ele va transforma România. Mai mult sau mai puţin. Dar o va transforma.

 

- Crin Antonescu

 

Tema A (cea mai populară): scăderea cotei unice de impozitare, după circa un an, la 10-12%, laolaltă cu reducerea TVA la alimente şi reducerea Contribuţiei la Asigurările Sociale (CAS). Ţintă electorală principală: întreprinzătorii. Ţintă secundară: persoanele cu venituri mici.
Întrebări în eventualitatea victoriei (ÎÎEV): Cum va reuşi Antonescu să impună aceste măsuri fiscale, din moment ce PNL are doar 20% din Parlament, iar PSD respinge din principiu cota unică (în programul lui Geoană se vorbeşte chiar despre „eşecul” acesteia)? Ţinând cont că PDL nu refuză ab initio ideea unei relaxări fiscale, ar deveni posibilă o refacere guvernamentală a Alianţei „DA” cu Băsescu întors în partidul său?

Tema B: depolitizarea administraţiei statului, atât la nivel central, cât şi local, prin introducerea criteriilor de performanţă managerială. Ţintă principală: profesioniştii care se văd blocaţi în carieră de numirile pe criterii politice. Ţintă secundară, dar mai difuză: contribuabilii revoltaţi de haosul şi birocraţia din instituţiile deconcentrate ale statului.
ÎÎEV: Ar găsi Antonescu o reală susţinere în Parlament pentru o iniţiativă care ar duce la pierderea masivă a privilegiilor de partid? Există vreun partid românesc dispus să-şi dezamăgească activiştii de până acum şi să se deschidă pentru ipotetice înscrieri de specialişti?

Tema C (spirituală): întoarcerea la morală şi altruism, idealuri descrise în „Manifestul bunului simţ”. Ţintă generală: persoanele scârbite de această Românie, în care interlopii au ajuns modele de reuşită.
ÎÎEV: Care ar fi procedurile efective prin care oamenii să-şi regăsească omenia în interacţiunea socială? Ar fi suficient un eventual exemplu prezidenţial?

Observaţii de imagine: firava capacitate a echipei lui Antonescu de a face vâlvă în jurul ideilor sale şi lipsa unor mesaje atrăgătoare (de tip viral) destinate electoratului tânăr şi informat din marile oraşe.

 

- Traian Băsescu

 

Tema A (cea mai populară): scăderea numărului de parlamentari şi, simultan, renunţarea la una dintre Camerele legislative, prin referendum. Ţintă generală: masivul segment de electorat afectat de criză, care îşi doreşte măsuri palpabile vizând, pe de o parte, sacrificiul aferent al clasei politice şi, pe de alta, tăieri din cheltuielile statului.
ÎÎEV: Viteza sporită a adoptării legilor va impieta sau nu asupra justeţii lor? Ce efect va avea combinaţia unicameral-uninominal asupra nivelului moral-intelectual al Parlamentului? Mai mulţi baroni sau mai multe personalităţi?
Întrebare suplimentară: Ce ar însemna o victorie a lui Băsescu în condiţiile unei participări la referendum mai mici de 50%?

Tema B: tehnologizarea agriculturii, concomitent cu urbanizarea satelor, urmărind atât îmbunătăţirea vieţii, cât şi eliminarea (sau reducerea semnificativă) a importurilor de produse agro-alimentare. Ţintă generală: populaţia rurală, în special fermierii.
ÎÎEV: Prin ce măsuri economice pot fi împăcate necesitatea de oprire a aglomerării urbane şi, deci, migraţia locativă spre sate cu dorinţa întemeiată de a scădea populaţia ocupată în agricultură de la 30% la 10%? Cum vor fi stimulaţi absolvenţii de studii superioare să se stabilească în mediul rural, pentru a rezolva criza de medici, de personal didactic etc?

Tema C (spirituală): refacerea sentimentului patriotic, recâştigarea „mândriei de a fi român”. Ţintă generală: tăcuţii (inclusiv nostalgicii comunişti) care s-au săturat de mediatizarea societăţii româneşti doar prin teme negre, codaşe sau dezolante.
ÎÎEV: Dacă „stilul e omul”, se poate schimba radical preşedintele într-un al doilea mandat, pentru a reface imaginea României şi a reconstrui un model aflat în concordanţă cu această temă? Presupunând că a învăţat din greşeli, în ce fel se va raporta la tabăra pe care şi-a antagonizat-o, încercând totodată să fie şi mediator, cum îi cere Constituţia?

Observaţii de imagine: cea mai vivace prezenţă în spaţiul mediatic, dar la un nivel de creativitate inferior celui din 2004. Are cei mai înfocaţi susţinători în mediul online, însă nu datorită temelor importante din program, ci pentru că exploatează foarte bine aversiunea faţă de partizanatul principalelor două televiziuni de ştiri.

 

- Mircea Geoană

 

Tema A (cea mai populară): refacerea şi potenţarea atribuţiilor de mediator ale preşedintelui (descrise mereu în contrapondere cu stilul lui Băsescu), prin crearea unor organisme formate din specialişti, care ar urma să-i ofere şefului statului consultanţă şi soluţii pentru diverse domenii strategice. De exemplu: Consiliu Fiscal, destinat planificării bugetare, Comandament Naţional, pentru atragerea fondurilor europene, Forum Constituţional, pentru a dezbate reclădirea statului, Pact Naţional pentru Sănătate care să ofere direcţiile de dezvoltare în sistemul sanitar etc. Ţintă generală: clasa medie, nemulţumită de lipsa de viziune a administraţiei centrale şi de încropelile cauzate de incompetenţă.
ÎÎEV: Există vreo contradicţie între imperativul de a reduce cheltuielile bugetare şi apariţia unor supra-structuri girate de la Cotroceni? Ar exista suprapuneri între misiunea Administraţiei Prezidenţiale şi sarcinile acestor noi entităţi? Nu ar fi obturat rolul preşedintelui de aceşti sateliţi birocratici?

Tema B (adiacentă): implicarea agresivă a statului în economie, având ca scop declarat relansarea producţiei, crearea de locuri de muncă, stabilitatea celor existente şi „comenzi pentru firmele în dificultate”. Metoda este similară celei de la punctul anterior: înfiinţarea unor structuri, de data aceasta masive, precum Fondul Român de Investiţii (care ar proteja sectoarele de importanţă naţională şi „ar susţine întreprinderile afectate de criză”) sau Compania Farmaceutică Naţională (menită să încurajeze producătorii români şi să „reducă costurile în farmacii”). Ţintă principală: adepţii statului „asistenţial”. Ţintă secundară: şomerii şi persoanele cu loc de muncă nesigur.
ÎÎEV: Se justifică o umbrelă statală sau un mastodont într-un mediu de business care solicită supleţe şi dinamism? Ar atenta în vreun fel aceste instituţii la regulile concurenţei? Dar la politica economică a Uniunii Europene?

Tema C (spirituală): coagularea competenţelor, „aşezarea la aceeaşi masă”, găsirea împreună a unei direcţii. Ţintă generală: cetăţenii sătui de scandal şi dezbinare, de isteria care domină societatea noastră.
ÎÎEV: E posibilă o tentativă de armonizare într-o ţară care nu şi-a tranşat vinovăţiile şi care, în consecinţă, nu e îndreptăţită să sigileze trecutul? Iar dacă e posibilă, e şi utilă? Care ar fi amprenta personală, care e modelul propus de Geoană, în condiţiile în care el a conceput sistemul decizional al Preşedinţiei ca pe o masă rotundă, indiferent de subiectul aflat în dezbatere?

Observaţii de imagine: un discurs egal cu sine are avantajul coerenţei şi dă senzaţia de echilibru, însă nu transmite neapărat şi siguranţă. În plus, campania lui Geoană are ceva tern, nimic nu rupe zăgazurile imaginaţiei şi puţine sunt zâmbetele sau ridicările din sprânceană.

*

Epilog 1. În faza de coacere a acestui text, îmi propusesem să extrag şi eventualele idei originale de politică externă ale celor trei candidaţi, cu atât mai mult cu cât reprezentarea diplomatică figurează printre datoriile explicite ale preşedintelui, în timp ce pretenţia ca el să vină cu soluţii economice, de exemplu, face parte mai degrabă dintr-o cutumă autohtonă decât dintr-o obligaţie legală. Din păcate (sau, de ce nu?, din fericire), concepţiile şi intenţiile lor sunt foarte asemănătoare şi nu prevăd nimic neaşteptat: consolidarea parteneriatului cu SUA şi limpezirea statutului de membru al UE, strângerea legăturilor cu vecinii, Marea Neagră, chestiunea independenţei energetice, apropierea de puterile emergente (China, Brazilia, India), lămurirea relaţiei cu Rusia şi susţinerea Moldovei în procesul de aderare la UE. Trei politicieni raţionali şi precauţi, în ciuda experienţei şi a ideologiilor care-i despart.

Epilog 2. Am ales cele nouă teme din programele publicate pe site-urile oficiale ale candidaţilor, dar şi din apariţiile lor televizate. Bineînţeles, selecţia e una pur subiectivă. Doar v-am spus: raţiunea e un joc imposibil :) .

Pentru a comenta trebuie sa te inregistrezi.