Arhiva
Politică internă
Un preşedinte pentru neliniştea noastră şi unde duce ea, neliniştea
2009 a fost anul în care provizoratul s-a definitivat în politica românească. După două mandate lungi, Năstase şi Tăriceanu, pare a urma o epocă a incertitudinii şi umorilor corozive. E această judecată izvorâtă numai din anxietatea viitorului? Să ne gândim că anii electorali vor fi tot mai deşi în România: după 2009 urmează 2012 pentru locale şi parlamentare, apoi 2014 pentru europarlamentare şi prezidenţiale. Anii de linişte sunt puţini, scandalul din campanii pare garantat. Avem însă nevoie, cu adevărat, de linişte?
Citeşte mai departe
Politică internă
Comunismul şi căderea lui, prin ochii generaţiei post-'89
O clădire din Braşov sau blocurile de lângă Piaţa Moghioroş, însemnate încă de gloanţe. Poveştile părinţilor. Imagini televizate cu execuţia Ceauşeştilor. Zâmbetul entuziast al lui Ion Iliescu. Puloverul roşu al lui Petre Roman. Panică. Dezinformare. Haos. Sunt câteva dintre lucrurile pe care le spun tinerii născuţi după căderea comunismului atunci când sunt întrebaţi ce le vine în minte dacă se gândesc la evenimentele din decembrie 1989.
Citeşte mai departe
Politică internă
Serghei Mizil: Nu m-am dus la Ion Iliescu, deşi mă făcea milionar. Nu pot să fac aşa ceva cu un om care m-a trădat
România anilor '80, aşa cum a povestit-o Serghei Mizil, băiatul lui Paul Niculescu-Mizil, la Dan Diaconescu în noaptea de miercuri spre joi, e fascinantă şi în acelaşi timp înspăimântătoare. Între două chefuri şi două maşini date de-a dura, copiii demnitarilor comunişti îşi găseau timp să tragă câteva gloanţe spre ambasada URSS, spre disperarea securiştilor care îi păzeau. Ce s-a ales din toată această lume? Unele personaje, ca Mihai Bujor Sion, au supravieţuit şi în noile structuri. Ele au evitat însă contactele cu "foştii". Aşa a făcut şi Ion Iliescu, care, susţine Serghei Mizil, a purtat o discuţie prietenoasă cu tatăl acestuia, după care Paul Niculescu-Mizil s-a trezit arestat.
Citeşte mai departe
